Crezi in Dumnezeu? Crezi intr-o entitate superioara care nu se amesteca in propria creatie? Crezi in tine? Crezi in monitorul pe care exact acum citesti aceste randuri? Hotaraste-te! Acum!
Cred ca toata lumea cunoaste motivele pentru care a aparut religia. Nu la fel de multi ii cunosc evolutia. Foarte putini cunosc sau sunt dispusi sa recunoasca motivele de ordin psihologic pentru care unii si altii, dupa ce au baut o noapte intreaga si au spart cateva fete, pleaca la munca spunand “Doamne ajuta!”.
Nu-mi place aceasta invocatie, rugaminte, cerere, cum vrei sa-i spui. La fel cum nu-mi place faimosul “Daca nu m-a ajutat Dumnezeu…”, spus pe un ton de regret si plin de frustrare. Dau la iveala caracterul slab al fiintei umane. Nevoia de a crede ca acolo sus are cineva grija de tine. Sau de a da vina pe cineva. Oricine. Daca este cineva omniscient si atotputernic, cu atat mai bine. E clar ca nu te puteai impotrivi.
Ma intreb ce-ar spune stramosul nostru,Omul Cavernelor. El nu astepta sa-i trimita zeii mancare. Si nu intra in pestera spunand ca Zeul Vanatorii nu l-a ajutat sa prinda ceva. Nu vana, nu manca. Simplu. Supravietuiau cei puternici.
Pe masura ce religia (si ma refer in special la crestinism) a castigat influenta, oamenii s-au inmuiat. Au inceput sa creada ca-i pazeste cineva. Ca, daca asteapta suficient de mult, le va pica din cer. Altii fac pe dracu-n zece sa reuseasca, dar se gandesc ca au nevoie si de ajutorul Divinitatii ca sa reuseasca.
Eu spun ca n-ai nevoie de ajutorul lui Dumnezeu. Ai nevoie de anumite abilitati si de motivatie. Depinde de tine. Tu esti principala forta din viata ta. Si, probabil, singura.
Daca, totusi, crezi in Doamne-Doamne asa cum il prezinta Biblia, gandeste in alti termeni: te-a creat. Restul depinde de tine.
Intelege ca, indiferent de religie sau conceptie asupra Fiintei Necesare, viata ta se afla in mainile tale.
Completat sub: r Omul ca subiect de studiu | Tagged: psihologie, Religie
