Gata, m-am hotarat. Ma reprezinta sa fiu emo. Vreau cu toata fiinta mea sa fiu emo. Copiii emo sunt diferiti, pentru ca se incadreaza cu totii intr-un trend nou. Si vreau sa fiu la fel.
Aseara au aflat si ai mei ca sunt emo. M-a intrebat mama daca vreau un pahar de suc si i-am raspuns “Nu mai suport, nu vezi?! Imi distrugi viata, nu ma intelegi deloc!”. Tata a auzit si, crezand ca stie ce e de facut, a venit sa ma intrebe ce s-a intamplat. I-am raspuns: “La dracu’, ce dracu’ vreti de la mine?! De ce trebuie sa traiesc viata asta nenorocita?!”. Oarecum ingrijorati, m-au invitat la o discutie. Le-am explicat ca vreau sa fiu diferit, adica la fel cum sunt toti prietenii mei. M-au intrebat ce vreau de la viata si iar am simtit ca nu mai rezist. Printre lacrimi le-am spus ca scopul meu in viata e sa-mi tai venele. De mai multe ori, daca se poate. Iar viata ideala inseamna sa stau pe niste scari sa privesc in zare. Sa nu fiu fericit. Sa sufar tot timpul in tacere. Asta e idealul meu. Asta vreau eu de la viata. E chiar atat de greu de inteles?!
Gata, ca deja simt ca-mi trece depresia. Nu trebuie sa se intample asta. Ma duc sa ma concentrez pe suferinta. Si sa-mi cumpar o lama, in seara asta va avea loc prima mea tentativa de sinucidere.
Filed under: Nenorocitul de mine... | Tagged: emo, prosti si prostie
